Where is my mom?
octombrie 6, 2009Astăzi când eram în cabientul doamnei doctor am surprins o discuţie între o bunicuţă care are un nepoţel de 6 luni şi o altă doamnă. Cea dintâi îi spunea celeilalte că fiica ei şi- a lăsat copilul în grija ei (a plecat în Italia, logic) când acesta avea numai 2 luni şi când l- a văzut acum, cât de mare şi de frumos este (şi chiar este; o scumpete de baietel :X) nu i- a venit să creadă că acela e copilul ei.
Şi eu stăteam şi mă întrebam: oare ce au mamele astea în cap când îşi lasă copilul abia născut în grijă bunicilor? Adică eu una sunt de părere că trebuie să fii acolo când copilul tău scoate primele silabe pe guriţă, când face primii paşi, când îi iese primul dinţisor.
Mie mi-e milă sincer de copilaşii ăştia. Dacă stau fără părinţi de la 2 luni apoi… NO COMMENT în legătură cu ce or să ajungă. Aaa, şi cum să ai pretenţia să ştie să- ţi zică mamă când tu nu ai fost acolo lângă el când a deschis gura pentru prima oară?
Şi până la urmă tot eu mi-am răspuns la întrebarea iniţială: NIMIC!
Bebe meu e singur. De fapt e cu mamica lui. Nu l-am mai vazut de la 5 luni, acum are aproape 9. Asta e, mai trebuie sa umblam si dupa bani. Unii aleg alta tara nu ca nu ar vrea sa stea langa copil, ci pentru ca isi doresc mai mult pentru el. Altii, nu au job-uri atat de ”obisnuite” ( cazul meu ), asa ca lipsim de langa cei dragi. Prefer sa lipsesc acum, cand e mic mic, si sa ii pot oferi mai tarziu tot dupa ce va intinde manuta
De acord cu tine. Tu esti tata, te inteleg. Cazul unui tatic se mai intelege. Dar ca mama sa iti lasi bebelusul singur la o varsta atat de mica… Asta nici macar nu e varsta. Eu consider ca o mama poate renunta la conceptia asta ca sa stea cu copilul ei macar pana creste mai mare.
Ba eu nu inteleg deloc care e diferenta. Mama sau tata, dorul de copil e acelasi, nu? E superba idea articolului. Sicer! M-a frapat, de fapt ‘asta e copilul meu? ce mare s-a facut!’. Si copilul se uita la ea/el si se intreaba ‘cine dracu’ mai sunt si astia?’ Si, mai tarziu, ne miram ca iti dau in cap sau ca sunt sinte rebeli sau ca fac cine stie ce tampenie, doar ca sa observe si parintii lui ca el EXISTA! Si nu dau vina pe nimeni. E un fapt, parintii merg sa munceasca pentru copil, desigur, nu exista nici o indoiala, insa cu ce pret?
Cu un pret pe care il platesc tot copiii, din pacate
.
Eu am fost un rebel si n-am dat la nimeni in cap
Nu stiu cum o sa ma catalogati voi…dar in loc sa-mi vad viitorul copil mort de foame, mai bine plec undeva sa lucrez pentru un salariu decent, cu toate ca asta ar insemna sa-mi sfasii inima… uite-te un pic…daca bebe-ul se mai imbolnaveste…ia incearca sa te duci tu la medic cu bebe tau bolnav si fara bani…o sa ai(ba nu cred) supriza ca nimeni nu se uita la tine… in ziua de azi, banul conteaza enorm… stiu ca in exterior arata urat, dar incearca sa te gandesti la ce simte mama aia… in cazul in care mamei chiar ii pasa.